VIPEREŞTI, este o aşezare foarte veche situată în estul Depresiunii Cislău, la poalele de nord-vest ale Dealului Ciolanu, pe râul Buzău.
Pe teritoriul satului Ruşavăţu, din această comună s-au descoperit urme de locuire din epoca bronzului, aparţinând Culturii Monteoru.
Satul Vipereşti este atestat documentar din anul 1534. Reţin atenţia celor care ajung în comună trei lăcaşuri de cult : Biserica cu hramul « Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena » din satul Ursoaia, ctitorită de Teodosie monahul în 1727, Biserica « Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril » din satul Tronari, datând din anul 1845 şi Biserica « Adormirea Maicii Domnului » din Ruşavăţ, ctitorită de Grigore Ruşaveţeanu, în 1847.
Pentru cei care străbat Valea Buzăului, între Ruşavăţ şi Bădila se dezvăluie două surprize : Sarea lui Buzău, una dintre cele mai importante rezervaţii geologice şi botanice (0,80 ha.) ; această arie protejată este reprezentată de un deal împădurit, lung de aproximativ un kilometru, pe coasta căruia se află efervescenţe de sare, generate de izvoarele saline. Acest lucru dovedeşte existenţa unui masiv de sare la mică adâncime, dizolvată continuu de apa izvoarelor. Flora cuprinde plante halofile dintre care : albăstrica (Aster tripolium), iarba de salatină (Puccinelia limosa), ghirinul (Saucela martira), sica (Statice grucelini).
Blocurile de calcar de la Bădila, reprezintă o rezervaţie geologică şi antropologică (1ha.) ; acestea alcătuiesc un ansamblu de aproximativ 40 de fragmente de stânca, alcătuite din calcare şi conglomerate reprezentând un rest mezozoic, implantat în straturi mai noi, neozoice. Odinioară, aceste stânci au constituit un singur bloc masiv pe care apele curgătoare şi ceilalţi agenţi externi l-au transfoprmat în bucăţi mai mici.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Viperești făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era format din cătunele Viperești și Predești, cu o populație de 1620 de locuitori.
In Viperești funcționau o școală și două biserici. În aceeași perioadă, pe actualul teritoriu al comunei mai era organizată tot în plaiul Buzau și comuna Rușavățu. Aceasta era compusă din satele Muscelu-Țigan, Pălici, Râpile, Rușavățu, Tega și Ursoaia, cu o populație de 2670 de locuitori. În ea funcționa o școală cu 34 de elevi la Rușavățu și 6 biserici. În 1925, cele două comune erau incluse în plasa Pârscov a aceluiași județ. Comuna Viperești avea în componență satele Predești, Tronari și Viperești cu o populație de 2012 locuitori, iar comuna Rușavățu avea aceeași componență și 2916 locuitori.
În 1950, cele două comune au trecut în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, comuna a căpătat temporar denumirea de Plaiurile.
În 1968, comuna Rușavățu a fost desființată și împărțită între comunele Pănătău și Viperești (care și-a recăpătat atunci această denumire), la care au trecut satele Rușavățu, Ursoaia, Pălici și Muscelu.
Comuna Viperești a fost rearondată atunci județului Buzău, reînființat. Satele Viperești și Muscel au fost menţionate documentar pentru prima dată, în anul 1534.
Satul Ursoaia ( cunoscut în trecut și sub denumirile de Ursească, Urseşti sau Ţigăneşti) este atestat documentar din anul 1733. Istoria locală consemnează la 1920, la Valea Frasinului o carieră de nisip, pietriş și pământ pentru cărămizi.
Documentele vremii mentioaneaza și existența la Viperesti a unei Fabrici de culori naturale „ Victoria” , în noiembrie 1938. În acelaşi an, la Rusavat ia ființă un cămin cultural, iar la Tronari, în mai 1941, s-a înfiinţat Bancă „Tarnaveanca” care a funcţional până în 1944.
În timpul primului război mondial locuitorii comunei Viperești și-au adus o importantă contribuţie materială și umană. La decretarea mobilizării generale, fiii Vipereștiului au fost înrolați alături de cei ai judeţului Buzău.
Nici cel de-al doilea război mondial nu a trecut fără a lăsa urme peste comuna Viperesti. Și la această confruntare mondială, fiii Viperestiului au participat și unii dintre ei și-au pierdut și viață. Numele lor se gaseşte inscripţionat pe monumentul ridicat în cinstea tuturor eroilor din satul Viperești. Monumentul Eroilor din Primul şi cel de – al Doilea Război Mondial din comuna Vipereşti este situat în curtea primăriei, într-un spaţiu propriu fiind alcătuit dintr-un obelisc surmontat de o cruce. Aceasta, probabil, a înlocuit o acvilă cu aripile desfăcute dispărută în anii ’50 – ’60. Pe obelisc este înscris “Campania 1916 – 1919” şi pe trei laturi sunt înscrise numele a 90 militari din regimentele 7, 8, 48, 58 infanterie, 2, 3, 5 vânători, 5 roşiori, 7 artilerie şi 3 şi 8 obuziere. La baza soclului, în faţă, este scris textul: „Eroii din 1944-1945” , şi urmează numele a 5 militari. Monumentul, din păcate, în dorinţa de a fi mai bine îngrijit, a fost vopsit cu alb, iar ornamentele cu negru şi auriu..
Din poveştile şi legendele bătrânilor se întelege că unele sate componente al comunei au câte o legendă proprie:
O legendă spune că teritoriul cuprins între Gura Bascei şi Valea Lungă, Buda, Lăpuş şi Tisău, erau în posesia a doi fraţi şi o soră. Cei doi fraţi au intrat în conflict cu doamna Neaga şi au fost condamnaţi, pământul ce le revenea fiind confiscat şi dat unor călugări. Sora stăpânea moşia dinspre Iazul Crucii la vest de Viperești şi Izvorul Putna la est de Viperești. Se spune că aceasta era rea că o viperă şi de aici denumirea de Viperești.
O altă legendă spune că numele Viperești vine de la existenţa în pădurile din comună a unui număr mare de vipere.
A treia legendă spune că un mare boier venea dinspre mănăstirea Ciolanu într-o calească, iar în dreptul Lacului fără Fund o viperă a ieşit in calea cailori ce trăgeau caleaşca, aceştia s-au speriat şi boierul cu cai şi caleasca au căzut în lac şi nu au mai fost găsiti. Oamenii care au povestit această întâmplare au numit locul Viperești.
Satul Tronari își are nume după îndeletnicirea oamenilor de a face din lemn ,,tronuri„ , adică nişte lăzi din scândură, frumos sculptate şi cu mare măiestrie în care fetele îsi ţineau lucrurile pentru zestre. Se mai găsesc şi astăzi astfel de tronuri, dar în prezent lumea le foloseşte în gospodărie pentru a depozita cereale.
Satul Rușavăț îsi are numele de la boierul Rușavețeanu, om de bine din zonă, care a ajutat comunitatea să se dezvolte construind biserica şi şcoala la care aveau acces şi copii oamenilor care îi lucrau pământul.
Istoria satului
Istoria satului
VIPEREŞTI, este o aşezare foarte veche situată în estul Depresiunii Cislău, la poalele de nord-vest ale Dealului Ciolanu, pe râul Buzău.
Pe teritoriul satului Ruşavăţu, din această comună s-au descoperit urme de locuire din epoca bronzului, aparţinând Culturii Monteoru.
Satul Vipereşti este atestat documentar din anul 1534. Reţin atenţia celor care ajung în comună trei lăcaşuri de cult : Biserica cu hramul « Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena » din satul Ursoaia, ctitorită de Teodosie monahul în 1727, Biserica « Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril » din satul Tronari, datând din anul 1845 şi Biserica « Adormirea Maicii Domnului » din Ruşavăţ, ctitorită de Grigore Ruşaveţeanu, în 1847.
Pentru cei care străbat Valea Buzăului, între Ruşavăţ şi Bădila se dezvăluie două surprize : Sarea lui Buzău, una dintre cele mai importante rezervaţii geologice şi botanice (0,80 ha.) ; această arie protejată este reprezentată de un deal împădurit, lung de aproximativ un kilometru, pe coasta căruia se află efervescenţe de sare, generate de izvoarele saline. Acest lucru dovedeşte existenţa unui masiv de sare la mică adâncime, dizolvată continuu de apa izvoarelor. Flora cuprinde plante halofile dintre care : albăstrica (Aster tripolium), iarba de salatină (Puccinelia limosa), ghirinul (Saucela martira), sica (Statice grucelini).
Blocurile de calcar de la Bădila, reprezintă o rezervaţie geologică şi antropologică (1ha.) ; acestea alcătuiesc un ansamblu de aproximativ 40 de fragmente de stânca, alcătuite din calcare şi conglomerate reprezentând un rest mezozoic, implantat în straturi mai noi, neozoice. Odinioară, aceste stânci au constituit un singur bloc masiv pe care apele curgătoare şi ceilalţi agenţi externi l-au transformat în bucăţi mai mici.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Viperești făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era format din cătunele Viperești și Predești, cu o populație de 1620 de locuitori.
In Viperești funcționau o școală și două biserici. În aceeași perioadă, pe actualul teritoriu al comunei mai era organizată tot în plaiul Buzau și comuna Rușavățu. Aceasta era compusă din satele Muscelu-Țigan, Pălici, Râpile, Rușavățu, Tega și Ursoaia, cu o populație de 2670 de locuitori. În ea funcționa o școală cu 34 de elevi la Rușavățu și 6 biserici. În 1925, cele două comune erau incluse în plasa Pârscov a aceluiași județ. Comuna Viperești avea în componență satele Predești, Tronari și Viperești cu o populație de 2012 locuitori, iar comuna Rușavățu avea aceeași componență și 2916 locuitori.
În 1950, cele două comune au trecut în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, comuna a căpătat temporar denumirea de Plaiurile.
În 1968, comuna Rușavățu a fost desființată și împărțită între comunele Pănătău și Viperești (care și-a recăpătat atunci această denumire), la care au trecut satele Rușavățu, Ursoaia, Pălici și Muscelu.
Comuna Viperești a fost rearondată atunci județului Buzău, reînființat. Satele Viperești și Muscel au fost menţionate documentar pentru prima dată, în anul 1534.
Satul Ursoaia ( cunoscut în trecut și sub denumirile de Ursească, Urseşti sau Ţigăneşti) este atestat documentar din anul 1733. Istoria locală consemnează la 1920, la Valea Frasinului o carieră de nisip, pietriş și pământ pentru cărămizi.
Documentele vremii mentioaneaza și existența la Viperesti a unei Fabrici de culori naturale „ Victoria” , în noiembrie 1938. În acelaşi an, la Rusavat ia ființă un cămin cultural, iar la Tronari, în mai 1941, s-a înfiinţat Bancă „Tarnaveanca” care a funcţional până în 1944.
În timpul primului război mondial locuitorii comunei Viperești și-au adus o importantă contribuţie materială și umană. La decretarea mobilizării generale, fiii Vipereștiului au fost înrolați alături de cei ai judeţului Buzău.
Nici cel de-al doilea război mondial nu a trecut fără a lăsa urme peste comuna Viperesti. Și la această confruntare mondială, fiii Viperestiului au participat și unii dintre ei și-au pierdut și viață. Numele lor se gaseşte inscripţionat pe monumentul ridicat în cinstea tuturor eroilor din satul Viperești. Monumentul Eroilor din Primul şi cel de – al Doilea Război Mondial din comuna Vipereşti este situat în curtea primăriei, într-un spaţiu propriu fiind alcătuit dintr-un obelisc surmontat de o cruce. Aceasta, probabil, a înlocuit o acvilă cu aripile desfăcute dispărută în anii ’50 – ’60. Pe obelisc este înscris “Campania 1916 – 1919” şi pe trei laturi sunt înscrise numele a 90 militari din regimentele 7, 8, 48, 58 infanterie, 2, 3, 5 vânători, 5 roşiori, 7 artilerie şi 3 şi 8 obuziere. La baza soclului, în faţă, este scris textul: „Eroii din 1944-1945” , şi urmează numele a 5 militari. Monumentul, din păcate, în dorinţa de a fi mai bine îngrijit, a fost vopsit cu alb, iar ornamentele cu negru şi auriu..
Din poveştile şi legendele bătrânilor se întelege că unele sate componente al comunei au câte o legendă proprie:
O legendă spune că teritoriul cuprins între Gura Bascei şi Valea Lungă, Buda, Lăpuş şi Tisău, erau în posesia a doi fraţi şi o soră. Cei doi fraţi au intrat în conflict cu doamna Neaga şi au fost condamnaţi, pământul ce le revenea fiind confiscat şi dat unor călugări. Sora stăpânea moşia dinspre Iazul Crucii la vest de Viperești şi Izvorul Putna la est de Viperești. Se spune că aceasta era rea că o viperă şi de aici denumirea de Viperești.
O altă legendă spune că numele Viperești vine de la existenţa în pădurile din comună a unui număr mare de vipere.
A treia legendă spune că un mare boier venea dinspre mănăstirea Ciolanu într-o calească, iar în dreptul Lacului fără Fund o viperă a ieşit in calea cailori ce trăgeau caleaşca, aceştia s-au speriat şi boierul cu cai şi caleasca au căzut în lac şi nu au mai fost găsiti. Oamenii care au povestit această întâmplare au numit locul Viperești.
Satul Tronari își are nume după îndeletnicirea oamenilor de a face din lemn ,,tronuri„ , adică nişte lăzi din scândură, frumos sculptate şi cu mare măiestrie în care fetele îsi ţineau lucrurile pentru zestre. Se mai găsesc şi astăzi astfel de tronuri, dar în prezent lumea le foloseşte în gospodărie pentru a depozita cereale.
Satul Rușavăț îsi are numele de la boierul Rușavețeanu, om de bine din zonă, care a ajutat comunitatea să se dezvolte construind biserica şi şcoala la care aveau acces şi copii oamenilor care îi lucrau pământul.