Militarii de la Baza Aeriană Boboc/Școala de Instruire Interarme a Forțelor Aeriene au cinstit memoria aviatorului Alexandru Șerbănescu, erou căzut în 1944, lângă satul Rușavăț din comuna Viperești, prin ridicarea unui monument în onoarea acestuia.
În contextul Zilei Armatei României, luni 24 octombrie 2022, la Rusavat, jud. Buzău, a fost dezvelit şi sfinţit „Monumentul Aripilor Eroice”, ridicat în memoria căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu şi in amintirea camarazilor săi de arme. Un reper al recunoştinţei generațiilor de azi, întruchipată în simbolul religiei creștine, va sta de veghe peste timp, acolo sus, în Curbura Carpaţilor, pe înălțimile buzoiene.
Eroul căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, cunoscut de camarazii săi ca ca „Alecu” (născut la 17 mai 1912, Coloneşti, Olt – decedat la 18 august 1944, Muscel, com.Vipereşti, Buzău) a fost un veritabil as al aviaţiei de vânătoare românești în timpul celui de-al doilea război mondial. Format iniţial ca ofițer vânător de munte, este atras ulterior de aviaţie, devenind întâi observator aerian, iar în anul 1941 pilot, zburând iniţial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Messerschmidt Bf 109G.„Alecu” a participat la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk şi Mariupol, unde a luptat alături de aviaţia germană împotriva aviaţiei sovietice; a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploieşti, împotriva aviaţiei de bombardament americane.
A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare.„Alecu” a căzut eroic în lupta împotriva Aliaţilor, copleşit de escorta de Mustanguri ale operaţiei de bombardament american asupra Ploieştiului din 18 august 1944. În momentul căderii, era asul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (nu mai puțin de 47 oficiale, omologate) din Forţele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Militar Ghencea în data de 22 august 1944.
„Alecu” a fost citat de două ori pe ordin de zi şi decorat cu numeroase ordine şi medalii. Numele eroului căpitan aviator Alexandru Şerbănescu îl poartă acum Baza 95 Aeriană Bacău.
Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu a fost decorat pe 16 februarie 1944 cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa „Crucea de Aur” cu prima şi a doua baretă şi clasa Cavaler „pentru curajul şi destoinicia dovedită ca comandant de escadrilă, doborând patru avioane inamice, în lupte aeriene. A executat 137 misiuni pe front”.
În 18 august 1944, are loc un raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane. Un val imens de bombardament Piloţii Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Bâzu vine la aerodrom ultimul, al 13-lea. Şerbănescu are un presentiment şi-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el. Cei 13 decolează, intenţionând să se alăture celor 12 aviatori din Grupul 7 Vânătoare şi a încă 24 din Luftwaffe. Pe drum, unul din avioane are o defecţiune şi se întoarce, rămânând numai 12. În dreptul Braşovului, întâlnesc o patrulă de Mustanguri americane, cu care angajează lupta. În ajutorul lor vin alte 16 Mustanguri, iar lupta se duce la înălţimea de cca. 8.000 m, unde Mustangurile sunt net superioare. Cei 12 români sunt copleşiţi, iar Şerbănescu, căruia se pare că nu-i mai funcţiona radioul, neputând fi avertizat, este lovit, în cele din urmă, şi cade în valea Buzăului, în satul Muscel. Este căutat de coechipierul său, Ion Dobran, cu ajutorul unui avion Fieseler Storch şi găsit lângă Ruşavăţ, în satul Muscel. Fiind cunoscut şi iubit de contemporani, moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviaţia românească de vânătoare.
În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944:„Sunt dezorientat şi am sufletul greu. A căzut o stea! A căzut din înălţimi un titan fulgerat. A fost de ajuns străfulgerarea unei clipe pentru a se scrie un destin”. „Alecu” va fi înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detaşament de onoare român, cât şi unul german.